Nevoia de confirmare...

              Voi începe prin a mulțumi tuturor celor care au trimis un eseu pentru această Antologie a Criticii de Întâmpinare — prima în România, din câte știu eu.
              De la bun început am încercat să mă înțeleg eu pe mine: de ce ideea unei astfel de cărți? Ce urmărește ea? Ar trebui să fac din ea o carte bilingvă, adică să traduc tot în limba engleză? Este oare îngăduit să fac o ierarhizare? Unde duce drumul acesta migălos și confuz, pentru început?
              Nu se pune problema de ierarhizare, de comparație, sau de traducere. Mi–am dat seama în vreme ce citeam volumul întreg, după ce am pus textele cap la cap și am redactat. Înainte de toate, m–am bucurat că avem atâția filologi generoși, într–o vreme când ne sufocă limbajul studiilor culturale. Mai rău de atât nici că se putea face literaturii — să ucidem plăcerea lecturii, înlocuind–o cu fandoseli de toate felurile, mai puțin dorința de a citi.
              Concluzia mea a fost aceasta: vreau să pun la dispoziția masteranzilor mei [care se specializează în traducere literară] un model: cum să scrie despre o carte [uneori cum să nu scrie, și am inclus această categorie cu bună știință].
              Poate mă înșel, poate nu mai sunt în pas cu tânăra generație, dar, pentru mine, literatura contemporană are nevoie să fie prezentată și lăudată. Îmi dau seama că nu se mai citește la fel de mult ca în secolul XX. Am, pe de altă parte, convingerea că BUCURIA LECTURII nu poate să moară.
              Un manual care arată câtă bucurie aduce o carte criticului–cititor mi s–a părut calea cea mai eficientă. Scriitorul lansează o carte. Dacă ea este citită, scriitorul va continua să scrie, iar cititorii vor afla, dintr–o cronică sau alta, despre cartea în chestiune. Cu un pic de noroc, se vor apuca să o și citească.
              I–am spus prietenei mele de o viață, Monica Pillat, cu maximă onestitate, atunci când mi–a scris că i–a plăcut cartea mea cea mai recentă:

                    „Știu că tu mă crezi dacă îți spun că nu am deloc încredere în      ceea ce scriu eu..”

             Replica ei a luminat peisajul definitiv:

                   „Ai, ca noi toți, nevoie de o confirmare, pe care eu sunt fericită să
       ți–o dau din toată inima.”

              Exact acest lucru îmi doresc să îl fac și eu cu toți cei incluși în aceste pagini. Le dau de știre că cineva îi vede, îi citește și se apropie de sufletul lor cu emoție.
              P.S. Avem bucuria de a publica aici și un eseu minunat despre întâlnirea lui Gheorghe Grigurcu cu Lucian Blaga. Nu pot să nu îi mulțmesc încă o dată. Ce lucru extraordinar, să găsești un critic literar atât de profund, atât de sensibil și atât de modest, cu toate că valoarea lui este inegalabilă.

Lidia Vianu

Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format