Helmut Bonheim
Lexicon of the German in Finnegans Wake

Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format



Vol. 2. Helmut Bonheim
Lexicon of the German in Finnegans Wake


Langues et Civilisations

James Joyce was born in Dublin in 1882, and died in Zurich in 1941. Having written Ulysses in Trieste, Zurich, and Paris, he was curious of languages other than his own all the time he was writing Finnegans Wake. He made a point of speaking the language of the place he was in at the time, and made his family do the same. The last page of his Finnegans Wake Manuscript is a fair copy of the Forty Languages: English, Irish, Norwegian, Latin, Greek, Chinese, Japanese, Esperanto, Volapuk, Novial, Flemish, French, Italian, Burmese, Basque, Welsh, Roumansch, Dutch, German, Russian, Breton, Hebrew, Sanskrit, Kisuaheli, Swedish, Spanish, Persian, Rumanian, Lithuanian, Malay, Finnish, Albanian, Icelandic, Portuguese, Czech, Turkish, Polish, Ruthenian, Hungarian. The relevance of this list to Joyce’s text has not been fully explored. Not yet.

The series of Finnegans Wake Lexicography, which we have started with A Lexicon of Romanian, by C. George Sandulescu, aims at more than publicizing mere inventories of words. With Joyce, languages were not just tools for local communication. They swallowed plot and character. They melteded into one, a fascinating, still nameless, topic of fiction, which this series is trying to unravel.

Like George Sandulescu, Professor Helmut Bonheim began his research on Joyce in the early 1960s. He taught for a long time at the University of Cologne, where he became Head of the English Department.

We are reissuing in facsimile his Lexicon of the German in Finnegans Wake, initially published in 1967, now accompanied by a short introduction by his daughter, Jalaja Bonheim, a Ph.D. in English literature herself. The book also includes C.G. Sandulescu’s explanation of the “Formal Structure of Finnegans Wake”, and two essays by him: one on the technique of reading meaning into Joyce’s use of the forty languages (among which German, of course), which Sandulescu calls “cartouching”; the other, which ends the volume, has a self-explanatory title, “Joyce cet inconnu”.

The FW Lexicons we are publishing in our series lead to one conclusion: to Joyce, all languages are one, on condition we know them all. Once the reader can feel at home in all forty languages of FW, he will find that language awareness has receded, and culture – civilisation – is free from the straight jacket of communication prevailing so far.

In spite of the fact that a literary “trend” covers substantial periods of time and includes many writers, it so happens that the trend called Modernism barely existed between 1914 and 1939. Within the same interval, the theory of Relativity only relied on one name, that of Einstein. The theory of the Subconscious was Freud. The stream-of-consciousness, too, only had one true practitioner, and that was James Joyce.

He demonstrates in Finnegans Wake that there are no obstacles for thought. Language functions as plot and hero. It is humour, drama, philosophy, all thinking processes in one. It simply is a maddeningly polysemantic manifesation of the human mind. These Lexicons suggest that Joyce may have contemplated a mode of consciousness that has not been quite uncovered yet.

As the Scandinavia specialist Dounia Bunis Christiani used to say as far back as half a century ago “there is a lot of polyglot poetry in James Joyce’s Finnegans Wake”.

 

Bucharest, 1 December 2011

C. George Sandulescu and Lidia Vianu

 

(Romanian follows below)


Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format



Vol. 2. Helmut Bonheim: Lexicon of the German in Finnegans Wake

 

Back to Language Studies

 


 

James Joyce s-a născut în 1882 la Dublin și a murit în 1941 la Zürich. A scris Ulysses pe când se afla la Trieste, Zürich și Paris. Din Finnegans Wake, cartea pe care a scris-o după Ulysses, se vede limpede că avea o curiozitate specială pentru limbile străine. Impunea chiar întregii familii să vorbească limba locului în care se aflau într-un moment sau altul. În manuscris, Finnegans Wake se încheie cu o listă misterioasă de patruzeci de limbi: engleză, irlandeză, norvegiană, latină, greacă, chineză, japoneză, esperanto, volapuk, novial, flamandă, franceză, italiană, burmeză, bască, galeză, romanșă, olandeză, germană, rusă, bretonă, ebraică, sanskrită, kisuaheli, suedeză, spaniolă, persană, română, lituaniană, malaeză, finlandeză, albaneză, islandeză, portugheză, cehă, turcă, polonă, ruteană, maghiară. Nu a fost încă cercetată îndeajuns semnificația listei acestor patruzeci de limbi pentru opera lui Joyce. Sau, cel puțin, nu până în momentul de față.

Seria Finnegans Wake Lexicography a început cu A Lexicon of Romanian, de C. George Sandulescu. Scopul seriei nu se limitează la simpla inventariere a cuvintelor. Limbile străine au pentru Joyce un sens mai profund decât acela de comunicare locală. Ele iau locul intrigii și al eroilor. Se contopesc într-un tot unitar, care devine un subiect literar fascinant – subiect pe care această nouă serie încearcă să-l descifreze.

Volumul de față include de asemenea articolul explicativ lui C.G. Sandulescu privind “Structura formală în Finnegans Wake” și încă două eseuri de același autor: unul, despre “cartouching”, propune o metodă de descifrare a modului cum folosește Joyce cele patruzeci de limbi (printre care și germana, bineînțeles); celălalt eseu, cu care se încheie volumul, se intitulează “Joyce cet inconnu”.

Volumele din seria FW Lexicography duc la aceeași concluzie comună: pentru Joyce nu există mai multe limbi. Există doar o limbă unică, iar aceasta le include pe toate. Singura condiție este să știm pe fiecare limbă în parte. Odată ce ne-am familiarizat cu toate cele patruzeci de limbi din FW, ideea de limbă străină dispare; sensurile culturale, ceea ce se înțelege în mare prin civilisation, se comunică, desigur, dar într-alt fel.

Ideea de “curent literar” implică o perioadă lungă de timp și mai mulți autori. Cu toate acestea, curentul numit Modernism există cu adevărat doar între anii 1914 și 1939. Cam în același timp, teoria relativității era descoperită de un singur cercetător, Einstein. Subconștientul a fost creația lui Freud. În același fel, Fluxul conștiinței a avut un singur reprezentat autentic, și acela a fost James Joyce.

Finnegans Wake este, în fond, bazat pe descoperirea că gândirea nu este încetinită, ci amplificată de modalitățile pe care le folosim pentru a o comunica. În loc de intrigă și eroi, avem o nesfârșită interogare a limbajului: umorul, dramaticul, filozofia limbajului sunt fețe ale aceleiași gândiri. Limbajul este pentru Joyce o altă față a inteligenței umane, de o ambiguitate exasperantă. Toate Lexicoanele pe care le publicăm duc la ideea că Joyce a descoperit o stare a conștiinței care nu ne este încă îndeajuns de cunoscută.

În urmă cu jumătate de veac, Dounia Bunis Christiani, specialistă pentru Scandinavia, remarca pe bună dreptate: “mare parte din Finnegans Wake de James Joyce este poezie poliglotă”.

 

București, 1 Decembrie 2011

C. George Sandulescu și Lidia Vianu

 


Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format



Vol. 2. Helmut Bonheim: Lexicon of the German in Finnegans Wake

 

Back to Language Studies