Arhiva Margareta Sterian

Poesii

Editat de Lidia Vianu și Bianca Zbarcea

 

Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format

 

Arhiva Margareta Sterian: Poesii 1945–1987

 

„Un cerc s–a stins pe apă...”

            Poesii 1945–1987 de Margareta Sterian este darul pe care Contemporary Literature Press îl face cititorilor ei de Anul Nou.
            „Îți amintești de mine uneori?”
            Când anume întreabă poeta, pe cine întreabă, care sunt poveștile ei, de unde–i vine puterea să se bucure de viață în fiecare clipă, în ciuda soartei și a istoriei—nu vom afla din poemele ei, așa cum nu aflăm nici din picturile ei. Discreția creatoarei depersonalizează emoțiile, iar cheia incidentelor pe care le evocă nu o are nimeni.
            A trecut viața ca un tăvălug peste ea. A pierdut părinți, iubiri, și–a pierdut traiul de zi cu zi, l–a pierdut iar și iar, l–a clădit iar și iar. A traversat deschiderea epocii interbelice, prigoana din vremea războiului, călușul comunist, a trăit primii ani de după marea confuzie din 1989. S–a născut în veacul al XIX–lea, și, dacă timpul o mai îngăduia, ar fi putut pune piciorul în mileniul trei. Și totuși, „nimic n–am durat”, zice alt vers... Oare?
            Strivită de două rânduiri sociale una după alta, această pictoriță, cu o viață exemplar tragică, a ieșit din comunism ca și cum el nu ar fi existat. Știm cu toții câte capete s–au înclinat: pentru onoruri, pentru o viață mai îndestulată, din dorința firească de a se face cunoscuți. Niciodată Margareta Sterian nu a făcut pactul cu diavolul. A trecut prin comunism fără să–l vadă, am zice, dacă n–am ști că nu i–a fost ușor.
            A „durat” mult această poetă, pe care nicio vreme nu a putut–o îngenunchea: a clădit, în primul rând, demnitatea ei de creator liber. „Pe un fluture ce–ți intră–n casă / trebuie să–l lași să plece iar / ca să nu uite libertatea și să moară.” Picturile și poemele pe care le publicăm la un sfert de veac de când autoarea lor nu mai este cu noi, spun: Respectați libertatea.
            Poate că fluturele numit fericire nu i–a găsit fereastra deschisă niciodată. Poate că da, dar nu știm noi. Cu siguranță, însă, au existat aripi în viața creatoarei, și ele au făcut ca ea să fie la fel de vie la toate vârstele. Poesiile acestea, scrise după nel mezzo del camin, sunt la fel de esențiale și atemporale ca și tablourile ei.
            Închidem cartea. „Un cerc s–a stins pe apă,” dar nimic nu se termină. Poemele ne urmăresc. Citiți ce scrie Margareta Sterian. Autoarea vă vorbește despre voi înșivă. Poate nu deslușim toate cercurile, dar lumina—lumina i–o vedem. Ea este darul de an nou al unei edituri care încearcă să „dureze” dincolo de trupul hârtiei, să prelungească viața și visul creației.
            „Îți amintești de mine uneori?”
            Răspundeți Margaretei Sterian. Citiți–i versurile, care nu sunt decât o altă față a tablourilor ei.

Lidia Vianu

 


Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format

Arhiva Margareta Sterian: Poesii 1945–1987

Back to ARTS