Publicăm, în luna Bobotezei și a Sfântului Ioan Botezătorul, la exact o lună de la cea mai lungă noapte a anului, ori cea mai scurtă zi a lui, în anul de grație 2022, o cărticică misterioasă, găsită într–o cutie de lemn cu fund dublu, care zăcea neobservată de nimeni nu știe câte secole, așa cum nu știm nici cine și de unde a adus–o. „Această rugăciune sau adus de la Mormîntul Prea Sfîntei Maicei Domnului, spre însănătoșirea și întărirea noastră a creștinilor, și spre ajutorul robilor săi. Amin.”
              Dintr–o lume care învăța să tipărească volume pe hârtie, dar cu alte litere decât alfabetul latin, vine acest semn care, în esență, ne împinge să ne punem două întrebări:
              1. Poate supraviețui cunoașterea din generație în generație fără acest obiect atât de prețios care este CARTEA PE HÂRTIE?
              2. Pe cale de consecință, ce ne facem cu volumele virtuale? În fond, Contemporary Literature Press publică numai online... Mai există încă o soluție, pentru cei care cunosc bucuria de a ține în mână la modul cel mai concret gândurile așternute pe foi de hârtie. Cei care ne citesc, mai au încă opțiunea de a „printa” cărțile care le plac, și de a le ține aproape, de a le răsfoi ca pe o rugăciune.
              Acest volumaș enigmatic ne aduce gânduri care au existat de veacuri, și care sunt, cel puțin în parte, și ale noastre. Și ne mai duce cu gândul la visul Apostolului Petru din timpul persecuțiilor asupra creștinilor ordonate de împăratul Nero. Acesta pune o întrebare în vis: „Quo vadis, Domine?” [Doamne, unde mergi?] Răspunsul lui Iisus, înălțat la Ceruri, a fost: „Rõmam eõ iterum crucifígí.” [Mă duc la Roma, pentru a fi crucificat încă o dată]. Food for thought, ar zice englezul...
              La început de an 2022, să gândim, așadar. Acest mic manuscris pe hârtie veche și cu litere stranii ne duce cu gândul la filosoful George Santayana: „Cei care uită trecutul sunt sortiți să îl repete.” Iată, așadar, de ce publicăm această Rugăciune „folositoare pentru tot Creștinul” : trăim vremuri în care ea este nespus de necesară. Și Rugăciunea nu ar fi ajuns la noi în absența CĂRȚII pe hârtie. Gândiți, prin urmare, cum putem face ca volumele editurii noastre să nu se topească în neant dacă internetul are o pană. Cartea durează secole. Și, cum zice proverbul, ce–i în mână nu–i minciună. Tipăriți volumele preferate înainte ca o catastrofă să le spulbere. Poate și Rugăciunea către Maica Domnului ne-ar ajuta.

Lidia Vianu