Publicăm la acest sfârșit de Mărțișor o carte de poezie scrisă de Sonja Besford în limba engleză—limba Marelui Will și a Enigmaticului James Joyce. Această carte, însă, ne vine din Belgrad, de fapt. Ea este o istorie vie a sârbilor. Fiecare poem este o scenă, iar peste toate întâmplările plutește tragedia unui popor dârz, mândru, și totuși îngenuncheat.

Volumul Sonjei Besford este debutul în traducerea de poezie al Mirunei Voican, studentă a Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan. Poemele pline de viață, de curaj și de jale ale scriitoarei care a părăsit Belgradul pentru a continua să scrie despre el la Londra, nu–și puteau găsi un interpret mai bun. Spunem acest lucru pentru că amintirea verilor evocate de poetă seamănă în mare măsură cu amintirile cititorului român. Ceea ce–i desparte pe români de sârbi este istoria recentă. Ceea ce–i apropie este tristețea că viața îi duce tot mai departe de locul unde s–au născut. Dorul de țară al acestei poete născute în martie (dacă putem da crezare ultimului poem din volum) este și dorul de țară al românilor din ce în ce mai răspândiți pe drumurile lumii întregi.