M–am întâlnit cu poezia lui Ion Dogioiu la un Concurs al Poeților pe care urma să–i traduc. N–am știut s–o văd de la început. Am ales totuși un mic poem care mă bântuie și azi:
              „nu sunt poet / sunt un umil traducător / dintr–o limbă / numită dragoste / pe care doar Dumnezeu / o vorbește perfect.”
              Am pus acel poem ca motto atunci, și, nu mai știu prin ce întâmplare, am început să–l citesc pe poet. Mi–a trimis întâi un poem, încă unul, un volum... Atâta pot să spun: cine apucă să citească și să privească opera acestui creator, de o simplitate care te lasă mut, își va da seama că poezia nu se face cu orgoliu și nici pictura cu trufie.
              Cu acest volum de Ion Dogioiu lansez acum seria „Debut la Contemporary Literature Press”.
              Am ales dintre versurile autorului un titlu: „Ce timp fără vreme...”
              „Umil traducător”, Ion Dogioiu mi–a întins mâna peste timp, dându–mi să citesc în românește — eu, care îmi spuneam că editura noastră este un pod între culturi și duce traducerile noastre în întreaga lume. Și nu vedeam că nu mai e vreme să rătăcesc printre străini. A făcut acest lucru poetul, scriind cu atâta har și iubire încât m–a adus acasă. Numai cine îl citește își va da seama, cum mi–am dat și eu, câtă vreme irosim tot așteptând timpul portivit.

Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format