Oglinda Mării / The Mirror of the Sea
Ediție bilingvă / Bilingual edition

Joseph Conrad

Traducere de Lidia Vianu
Introduction by C.G. Sandulescu

 

Please click on the image or the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format

Joseph Conrad: Oglinda Mării / The Mirror of the Sea ediție bilingvă / bilingual edition

Note: Because of the large size of some files, we recommend saving them to your computer before opening (right-click on the link and choose "Save Link As").

 

CONRAD, EXILATUL ÎN MODERNISM.

O biografie încolţită de istorie, Józef Teodor Konrad Korzeniowski se naşte într-o Polonie a cărei libertate politică e violent ameninţată de Rusia (1857). El rămâne orfan la 11 ani, pleacă la Marsilia când împlineşte 16 ani. Trăieşte interzicerea libertăţii cuvântului pentru intelectualii polonezi cum erau şi părinţii lui. Atunci când pleacă pe mare, alege nu neapărat libertatea mării cât evadarea din limba maternă, la care nu se mai întoarce niciodată, cu toate că engleza lui păstrează toată viaţa accent polonez.

E greu de identificat cât este evadare şi câte este exil în opera, în viaţa lui Joseph Conrad. Volumul de faţă este un jurnal liric al romancierului care, după ce s-a auto-exilat din limba maternă, a ajuns să fie considerat cel mai bun mânuitor al cuvântului în limba engleză. Oglinda mării este, aparent, o evadare din substratul psihologic, social şi politic al romanelor lui Conrad, într-un răsfăţ de vorbe care par a oglindi sentimentul mării în istorisiri marinăreşti relaxate.

Oglinda e un cuvânt cheie. Încolţit de istorie şi de propriul sentiment moral, de o rigidate incomodă, autorul se caută pe sine în cuvintele altei limbi şi se trezeşte, fără să-şi dea seama, într-o imagine deformată, un exil narativ care se îndreaptă către aventurile interiorităţii în Modernism.

Conrad, Modernist? Când scrie propoziţii atât de limpezi şi de accesibile? Dar este oare engleza lui Conrad o oglindă limpede a naraţiunii? Absolut toţi eroii lui se luptă cu o interioritate haotică, cu o vină ce nu putea fi evitată, urmărită de autor în istoria profundă a sufletului, a firii lor. Limbajul acestui stilist al limbii engleze e departe de a fi o simplă oglindă. Stilul e omul – iar structura de exilat a lui Conrad complică naraţiunea, care, pe nesimţite începe să caute altceva. Nădăjduise că va evada din real, dar, iată, se găseşte, la început de secol xx, înregimentat în inovaţiile Moderniste, care proclamă nevoia imperioasă a naraţiunii de a se întoarce la real, de a găsi o nouă convenţie narativă, mai adevărată decât adevărul însuşi.

Temele lui Conrad, prin urmare, nu se pot subsuma mării, chiar dacă romanele lui au fost adesea catalogate drept literatură de aventuri pe mare. Conrad descoperă în anii 1900, intuitiv, marile teme ale Modernismului, toate fiind un exil din epocile anterioare. Modernsimul înseamnă fuga de tradiţia basmului, discreditarea ideii de cuplu, refuzul de a promite în final un viitor ce rezultă mecanic din trecutul şi prezentul naraţiunii – cronologie resimţită de Virginia Woolf ca artificială şi numită de ea dispreţuitor ‘gig lamps symmetrically arranged / felinare dispuse în ordine simetrică’.

Exilul real al lui Conrad poate că se încheie fericit cu naturalizarea lui ca cetăţean britanic, însă exilul lui literar din naraţiunea realistă în răsturnările Moderniste cântăreşte greu în limbajul complicat al acestui stilist. Naraţiunile lui pun fraza la încercare, iar sensul ei devine ambiguu. Chiar şi în Oglinda mării se vede cu ochiul liber că romancierul e, într-un fel, un stilist ratat. El se refugiază într-adevăr în cuvânt, dar nu pentru a lămuri lucrurile, ci pentru a le aprofunda cu o tăcere, o sugestie insuficient exprimată. Rătăcit între două limbi, între două patrii, între două spaţii – mare şi uscat, între două posibilităţi narative, Conrad o alege pe cea care îi permite să se exileze în cuvânt. Este desigur vorba de maniera Modernistă, pentru care întreaga greutate a povestirii se concentrează într-un singur cuvânt.

Heart of Darkness este unul din titlurile cele mai cunoscute ale lui Conrad. Este şi textul pe care Eliot l-a recunoscut ca înrudit atunci când şi-a ales din el un motto pentru The Hollow Men: ‘Mistah Kurtz – he dead.’ Inima întunericului este o sintagmă care anunţă că interioritatea este o mare necunoscută, în care eroul, Kurtz, este exilat, şi singurul lui refugiu rămâne ‘The horror! The horror!’: un cuvânt care, la modul narativ, nu lămureşte nimic. Aici, în această neputinţă narativă a cuvântului de a lămuri exilul lui Conrad din Polonia, din limba maternă, din viaţa pe mare într-un final, din naraţiunea clasică, stă Modernismul unui autor care a refuzat sistematic să se considere exilat, căutător de forme noi, inovator.

Inovaţia a apropiat stilul narativ al lui Conrad de lirism, de poezie. Oglinda mării e un text care explorează ‘marea interioară’ – expresia îi aparţine lui Conrad şi o găsim chiar în acest jurnal. Mai mult decât un text relaxat despre amintiri ale vieţii pe mare, Oglinda mării anunţă exilul Modernist în cuvânt al unui autor care a crezut toată viaţa că exilul poate fi ignorat. Se pare că stilul/cuvântul s-a răzbunat, transformând oglinda clasică într-o psihologie Modernistă a coborârii în infern.

Lidia Vianu
November 2010


Please click on the link below and choose "Save file" to download the book in .pdf format

Joseph Conrad: Oglinda Mării / The Mirror of the Sea
ediție bilingvă / bilingual edition

Note: Because of the large size of some files, we recommend saving them to your computer before opening (right-click on the link and choose "Save Link As").

 

 

Back to Literature Studies